Așa cum scriam aici în urmă cu aproape cinci luni de zile, ajunsesem în acel moment într-un punct în care nivelul meu de compatibilitate cu ceea ce se întâmpla în Partidul Național Liberal devenise zero. A fost momentul în care am decis să las în urmă mai bine de treisprezece ani de activitate susținută ca membru de partid și să merg pe drumul meu. 

Din păcate, după aceste câteva luni, convingerea mea că partidele politice nu reușesc să înțeleagă nimic din ceea ce așteaptă societatea românească de la ele este tot mai des întărită de ceea ce se întâmplă la nivel național și local. În Timișoara, asistăm de ceva timp la spectacolul selecției și promovării de candidați pentru alegerile locale. Este un spectacol trist, chiar grotesc pe alocuri. Figurile și personajele pe care partidele politice înțeleg să le promoveze demonstrează fără nicio urmă de îndoială că vocile străzii, societății civile, oamenilor în general, nu au generat niciun fel de ecou. 

Marea surpriză pe care am avut-o în această perioadă a fost reacția unui număr mare de oameni la pozițiile exprimate de mine. De la prieteni și cunoscuți până la oameni pe care nu i-am întâlnit vreodată, am primit încurajări, laude, mesaje de simpatie și susținere. Pentru mine acest lucru reprezintă o confirmare a faptului că, deși am făcut compromisuri inevitabile ca membru de partid, nu am depășit acea limită care desparte omul credibil de politicianul compromis. Și desigur, mi-a confirmat că am renunțat la timp la calitatea de membru de partid politic. 

Evident, am primit și doza corespunzătoare de ”laude” și ”aprecieri” și din zona politică. Dintre acestea, câteva au fost chiar însoțite de invitații la candidaturi pentru Consiliul Local Timișoara sau Parlamentul României. Dat fiind că nu am fost un oportunist în perioada de înregimentare politică, nu am reușit să înțeleg nici logica din spatele acestor invitații și nici motivul pentru care aș deveni acum. Desigur, le-am refuzat pe toate, fără să mă gândesc vreo clipă.

Celor neimplicați politic care văd în mine un potențial candidat, le-am explicat cele două motive pentru care nu am luat în calcul până acum o candidatură independentă la Consiliul Local Timișoara. Primul, și cel mai important, este acela că sunt dezamăgit de evoluția clasei politice în general și a clasei politice locale în particular. Și poate puțin obosit de lupta pe care am dus-o din interior împotriva tarelor acestei clase. Al doilea este acela că oamenii neimplicați politic în vreun fel sunt la fel de dezamăgiți ca și mine și nu mai au aproape niciun interes în a lupta în vreun fel pentru schimbare. 

Mărturisesc că am fost destul de surprins să găsesc un număr neașteptat de mare de oameni care să mă contrazică. Oameni care, deși nu se exprimă public deloc sau aproape deloc, s-au dovedit a fi extraordinar de buni cunoscători ai realităților, problemelor și oportunităților acestui oraș. Oameni care, am realizat în acest timp, ar fi fost probabil la fel de potriviți, dacă nu cumva mai potriviți decât mine să ocupe demnitatea de consilier local în acest oraș. Foarte mulți dintre acești oameni mi-au sugerat în ultimele săptămâni să iau decizia de a candida ca independent la Consiliul Local Timișoara.

A devenit clar pentru mine că există în Timișoara un număr mult prea mare de oameni care nu se simt reprezentați în vreun fel în Consiliul Local. Nici de primar, nici de partidele politice. Acești oameni urmăresc cu foarte mare atenție tot ce se întâmplă, dar de cele mai multe ori aleg să nu reacționeze pentru că au convingerea că oricum nu i-ar asculta nimeni. Acești oameni știu foarte bine ce își doresc pentru orașul lor și sunt dezamăgiți de ceea ce se întâmplă. 

Senzația pe care o am în urma tuturor acestor interacțiuni din ultimele săptămâni este aceea că anul 2016 este primul an electoral în care calitatea și eficiența Consiliului Local Timișoara îi preocupă serios pe cei cu drept de vot. Întâlnesc din ce în ce mai mulți oameni care realizează că alegerea unor oameni verticali și vocali în Consiliul Local este la fel de importantă ca alegerea primarului. 

Poate că, totuși, a sosit și în Timișoara momentul alegerii în Consiliul Local a unuia sau mai mulți consilieri independenți. Poate că, niște oameni care ar avea în spate votul direct al cetățenilor dublat de capacitatea de a rămâne fideli unor principii ar reprezenta un prim pas în direcția bună. Cu siguranță, câteva voci independente ar pune și o presiune pozitivă pe partidele politice și ar mai tempera derapajele unui primar care înțelege administrația publică locală într-un mod puțin prea original și pe alocuri haotic.

Poate că, totuși, ideea de a candida ca independent la Consiliul Local Timișoara nu este una nepotrivită. Îmi este destul de greu să iau această decizie, dar realizez în același timp că există timișoreni care își pun speranțe în mine. Acest lucru mă onorează și mă obligă în același timp să mă gândesc foarte serios la ea. 

În cazul în care considerați că ar merita să investiți încredere în consilierul local independent Ciprian Jichici care să vă reprezinte direct și nemijlocit în Consiliul Local Timișoara, vă rog să trimiteți un email la adresa contact@ciprianjichici.ro. Scopul acestui sondaj ad-hoc este acela de a încerca să evaluez dacă ideea acestei candidaturi are sens și pentru voi, cei la care ideile și gândurile mele ajung pe cale virtuală.