De ce nu trebuie să mai fie Robu primar în Timișoara?

Are o percepție fundamental eronată despre poziția de primar. Narcisismul patologic și frustrările diverse neadresate la timp îl fac să vadă totul exclusiv prin lentila propriei persoane. Totul este despre el, totul este făcut de el, singura sursă de competență, adevăr, simț estetic, cunoștințe în toate domeniile posibile este el. E adevărat, unele decizii pe care le-a luat au fost bune, dar, statistic, cele mai multe au fost cel puțin discutabile. Un oraș de talia Timișoarei nu poate fi condus de un jolly-joker bun la toate care nutrește o convingere profundă că nimeni nu știe mai bine ca el ce trebuie făcut în oraș.

Este un pesedist vopsit în galben-portocaliu. Dincolo de sincera admirație pentru Dragnea, rămâne blatul ordinar cu PSD la Consiliul Județean. Făcut dintr-un cinic calcul electoral intern de partid. Doar nu o să permită El apariția unui candidat intern la conducerea filialei de partid din poziția de președinte de Consiliu Județean. A preferat în 2016 să dea județul pe mâna PSD (prin candidatul pe care l-a impus din partea PNL) decât să aibă competiție în partid.

Are o reală problemă cu simțul ridicolului. Cred că am pierdut numărul ieșirilor publice penibile care l-au încoronat drept cel mai mare bufon între primari și cel mai primar între bufoni. Celebrele Z E C E goluri cu niște penibili care joacă rol de jaloane pe teren nu mai necesită niciun fel de comentariu. Că lui îi place asta, e treaba lui. Că el se simte nonconformist și nu bufon, e tot treaba lui. Unde povestea asta devine treaba noastră a tuturor este impactul asupra orașului. Omul a ajuns sa fie miștocărit la greu în propriul partid. Nimeni nu îl prea ia în serios iar deciziile majore se cam iau fără el. Cel mai grav însă este faptul că apare impactul asupra Timișoarei. Palmișoara, Semaforișoara, și altele ... vă sună cunoscut? Omul a reușit să ducă orașul în derizoriu la nivel național în repetate rânduri.

Are cunoștințe precare de management. Pentru el, orice organizație se conduce cu o structură pe două niveluri. Nivelul unu este El iar pe nivelul doi sunt toți ceilalți. Evident, nu pe hârtie, că nu permite legea. În practică însă da. N-am văzut în viața mea micromanagement practicat la nivelul acesta. Nu-i de mirare că se vede drept un fanatic al muncii. Ce nu înțelege este că fanaticii muncii nu au timp de strategii pe termen mediu sau lung și nu văd poza generală. Pentru el, primarul asfaltează, taie și plantează pomi, și vorbește non-stop de proiecte abracadabrante. Nu e treaba lui să dea o direcție strategică orașului pentru deceniile următoare, să pună bazele dezvoltării pe termen lung. Dacă nu-și poate lipi poza sau numele pe termen scurt, nu-l interesează. Calitatea celor din jurul lui este nerelevantă câtă vreme au stomac să îi înghită ieșirile și să îl ridice în slăvi. Temă de gândire pentru cei care se miră cum de Clujul și Oradea iau avans încet dar sigur față de Timișoara.

Are un dispreț considerabil pentru legi și reguli. Modul în care a forțat așa zisa reabilitare a porților de intrare din oraș este mai mult decât grăitor. Cine crede că întârzierea neverosimilă în aprobarea noului PUG al Timișoarei este o întâmplare greșește amarnic. Doar nu vă imaginați că o să vină niște neica nimeni de arhitecți și specialiști să îi spună Lui pe unde să deseneze străzi, pe unde să asfalteze, pe unde să facă orice îl taie pe el capul. În rest, articolele din presa locală și centrală descriu cazuri de dispreț pentru lege și reguli cu duiumul.

Este un mincinos patologic. Minte cum respiră. În privat și în public. Cazurile publice sunt documentate și nu necesită alte comentarii. Pe cele private le știe fiecare în parte.

Este un laș. Unul foarte inteligent, dar tot laș. Când e să-și impună voința presează fără limită. Când rahatul ajunge în ventilator, o bagă pe aia cu ”nu garantez decât pentru mine”. De-a lungul timpului s-a dezis de toți colaboratorii săi apropiați și n-a ridicat un deget să-i apere, nici măcar atunci când aceștia au ajuns în situații neplăcute exclusiv din cauza lui.

De ce va rămâne Robu primar în Timișoara?

Din nefericire, nu are niciun sens să iau în discuție orice alt candidat în afară de Robu, din simplul motiv că nici unul nu are șanse reale să câștige. Ce are sens este să clarific de ce, în ciuda celor de mai sus, Robu va rămâne primar pentru cel puțin încă un mandat.

PNL este un partid ipocrit, la fel ca toate celelalte de pe eșichierul politic. Când i-a convenit, a cerut cu mânie proletară să se revină la alegerea primarilor în două tururi. Când s-a văzut cu sacii în căruță (adică la putere) a dat-o la întors cu grație. Primarul Timișoarei este unul dintre motivele pentru care PNL și-a asumat această atitudine profund duplicitară. Să fim bine înțeleși, în PNL există o diferență între Primarul Timișoarei și Nicolae Robu. Este extrem de important pentru partid să aibă Primarul Timișoarei. Că acesta este Robu, e doar o gălușcă extrem de amară care trebuie înghițită atât timp cât este necesar. Una peste alta, mizeria cu alegerea dintr-un singur tur este principala armă a lui Robu in 2020.

Dominic Fritz a greșit strategia de bază a campaniei sale electorale. Nu îmi place USR de nicio culoare, chiar dacă personal cunosc mulți oameni de foarte bună calitate care fac parte din el. Despre Fritz am o părere neutră. Lăsând orice și pe oricine (inclusiv Robu) la o parte, nu sunt convins că Fritz este omul potrivit pentru a readuce Timișoara acolo unde cred eu că ar trebui să fie. Evident, asta e doar o analiză teoretică. Realitatea este că Fritz ar fi fost singurul cu șanse să în bată pe Robu într-un tur. A ales însă să meargă pe o strategie de campanie elegantă, ”profesionistă”, cu argumente și proiecte. Ce obține cu asta e o imagine relativ bună și atât. Ce pierde este posibilitatea de a recupera acele ultime (și extrem de dificile) procente care îl separă de Robu. Tot ce a făcut Fritz în campanie ar fi trebuit să fie complementar unei singure linii directoare: lipirea imaginii lui Robu de PSD. Ironia este că nici nu trebuia să inventeze ceva, doar să enumere realități. Când luceafărul spunea că a făcut patru poduri noi trebuia să îl întrebe cum de a fost singurul primar ne-pesedist care a primit bani pentru ele de la guvernul PSD. Când luceafărul spunea orice de județ trebuia să îl întrebe de a vândut județul PSD-ului. Și așa mai departe. Nu știu cine l-a sfătuit pe Fritz, dar nu cred că a fost cineva care să înțeleagă mecanismele fine de ”reglaj” ale percepției votantului timișorean.

PNL (și nu numai) îl protejează cu (aproape) orice preț. Conducerea centrală a PNL a preferat să facă praf o întreagă filială județeană de partid și să își calce în picioare marile principii (care sunt un mare BS de altfel, ca la toate partidele) în loc să îl execute pe Robu. Înghite în sec, înjură printre dinți, râde de le pe unde apucă, dar îl lasă în pace. Avantaj Robu. A avut norocul să nu ajungă la putere în PNL o echipă care să gândească dincolo de supraviețuirea de moment. Sau care să nu fie controlată din diverse părți care nu ar trebui să aibă nicio legătură cu politicul. Și nu doar PNL îl protejează la greu. Cine sunt celelalte ”entități” direct interesate în supraviețuirea politică a personajului este un exercițiu pentru cunoscători.

Votantul timișorean are o inerție semnificativă la schimbare. ”Lasă că măcar a făcut ceva” este, din nefericire, chintesența gândirii majorității prezente la vot în orașul de cinci stele. Așa a rămas Ciuhandu etern, așa ajunge și Robu la mandatul trei.

Candidații PSD și Pro România sunt oameni credibili și de valoare. Atât Voichița Lăzureanu cât și Marius Craina sunt oameni care proiectează încredere și vor lua voturi. De ce au intrat în acest joc este problema lor, ei știu mai bine ce au de câștigat și ce au de pierdut de pe urma figurației din cursa electorală. Cert este că împart votul din zona educată a electoratului și prin asta îl avantajează pe Robu în lupta cu Fritz.

Sunt 100% convins că sunt și alte argumente atât pentru prima parte cât și pentru a doua parte care mi-au scăpat. Dorința mea este ca peste câteva zile să pot să-mi pun cenușă în cap și să recunosc că am greșit. Realitatea nu îmi dă prea multe motive de optimism. Cu toate acestea, voi vota Dominic Fritz la Primăria Timișoara și Alin Nica la Consiliul Județean Timiș. Cred că Nicolae Robu a ajuns un personaj nociv atât pentru oraș cât și pentru partidul din care face parte. Ar fi un bun moment să ia o binemeritată pauză și vreau să rămân măcar cu conștiința curată că mi-am utilizat la maxim votul în acest sens.