Așa cum era de așteptat, ”victoria” de la Timișoara nu naște nici măcar o urmă de semn de întrebare în PNL Timiș. Motivele sunt simple și evidente. Facțiunea ex-PDL a pierdut pe mâna propriului candidat. Facțiunea ex-PNL vechi duce o acută lipsă de coloană vertebrală și preia umil, servil și necondiționat ”axiomele” domnului Nicolae Robu. Domn care, sunt aproape convins de acest lucru, crede sincer că a obținut o strălucitoare victorie în alegeri.

PSD câștigă în premieră județul Timiș, în condițiile în care PNL avea Timișoara practic în mână. Urma să ia în jur de 80% la primar și vreo 55-60% la consiliul local. Culmea este că, deși pare ireal, Nicolae Robu chiar a crezut în tâmpeniile pe care i le-au debitat aplaudacii din jurul domniei sale. Cu foarte puține excepții, aceștia i-au creat primarului o realitate virtuală pe care din motive lesne de înțeles, a acceptat-o. Ba chiar i-a și plăcut. Nu au contat nici realitățile statistice ale istoriei post-decembriste, nici vocile mai ancorate în realitate care vedeau o realitate ușor diferită.

Ce de obicei, timișorenii au aplicat o corecție aspră acestui cor generator de ovații. L-aș putea cataloga drept un ”neve” dacă mi-e permis acest termen mai colocvial. Cei mai mulți, aproape 70% au lovit prin neprezentare. Cei care s-au prezentat, au lovit prin procentul mult sub imaginația bogată a ”specialiștilor” arondați primăriei. Ce a rezultat? O primărie câștigată cu puțin peste 15% din votul timișorenilor și pierderea votului politic la nivelul județului Timiș.

Dincolo de orice altceva, toată această poveste reprezintă o extraordinară lecție de politică. Esența ei este o adevărată axiomă – oricât de sus crezi că ești în politică și oricât de bun te crezi, înțelepciunea colectivă a electoratului te va taxa de-ți vor merge fulgii exact atunci când crezi că ai lumea la picioare. Încep să cred că cea mai mare problemă a politicienilor români este ignorarea totală a acestei reguli care s-a dovedit corectă de atâtea ori încât o putem liniștiți cataloga drept axiomă.

În esență, ingredientele care au produs acest rezultat pot fi sintetizate astfel:

1. Aroganța. La adresa oricui te critică, la adresa oricui îndrăznește să aibă o altă părere decât tine.
2. Naivitatea generată de o doză sănătoasă de narcisism. Este o uriașă greșeală să te lași absorbit de lumea lingăilor și interesaților din jurul tău.
3. Promovarea lingăilor și interesaților. Pune pe primele locuri la lista de vot politic (cea de consiliu județean) un om cu probleme serioase cu legea și un frustrat poreclit ”cap de lemn” în interiorul partidului și nici zece Timișori nu vor echilibra o asemenea mișcare de geniu.
4. Promisiuni fabuloase neonorate. Îți vine să crezi sau nu, timișoreanul începe să înțeleagă faptul că trotuarul, drumul, firul de iarbă și cel de lalea sunt ceva absolut normal. Fac parte din nivelul de bază, din fișa postului. Dacă asta e tot ce ai realizat, fie te vor schimba, fie vor sta acasă (în cazul în care pur și simplu nu au la dispoziție o alternativă).
5. O conducere centrală de partid care pare că nu are nicio treabă cu politica. Subiectul este prea bogat pentru a mai spune ceva despre el acum, însă voi reveni cu o analiză dedicată acestei teme.

Deși mă doare să spun asta, sunt de acord cu cei care susțin că PSD a avut o campanie eficientă. Singurul rateu a fost, în opinia mea, desemnarea unui candidat pentru Timișoara care nu a avut nici motivația nici capacitatea să ducă o luptă mai aspră cu primarul în funcție. Rezultatul este că PSD-ului îi lipsește cel puțin un consilier local pentru a deveni o problemă dificilă pentru primarul reales.

Nu sunt însă de acord cu ideea că PSD a câștigat alegerile în Timiș. Realitatea este că PNL le-a pierdut prin aroganță, autosuficiență și promovarea unor personaje cu valoare cvasi nulă. Este evident pentru mine, așa cum spuneam în urmă cu ceva timp, că scenariul în care PNL nu are președinte de consiliu județean convine de minune președintelui Nicolae Robu în perspectiva alegerilor interne din partid. Din păcate pentru PNL însă, aceste alegeri locale sunt certificatul oficial de naștere al unei organizații slabe, unde singura preocupare este câștigarea sau rămânerea în grațiile liderului suprem. În timp, Nicolae Robu va înțelege că această organizație nu va conta deloc în momentul în care vor veni bătăliile politice serioase în Timișoara. De recunoscut, nu va recunoaște niciodată.