De ce m-a dezamăgit evenimentul USR/USB din Timișoara

Doresc de la bun început să clarific două aspecte, pentru a evita orice fel de concluzii pripite (abundente în ultimele zile). Primul, nu sunt deloc interesat în acest moment de revenirea în politică (și implicit nu sunt interesat de a redeveni membru al unui partid politic). Viața fără implicare politică se dovedește a fi pentru mine echivalentul unei guri de aer proaspăt și răcoros în miezul unei zi caniculare. Al doilea, interesul meu manifestat față de prezența USR/USB-ului în Timișoara este unul de simplu observator la tentativa de coagulare a unei formațiuni politice care, măcar declarativ, își propune să abordeze politica într-un mod radical diferit. Nu am avut și nu am niciun fel de interes, dorință sau aspirație de a mă implica în acest moment în acest proiect.

Ceea ce îmi doresc este să pot identifica în următoarele luni o formațiune politică suficient de coerentă și credibilă căreia să îi acord votul meu la alegerile parlamentare. PSD deocamdată iese din discuție (din principiu, pentru că are un președinte condamnat) iar un PNL care vrea să reprezinte interesele mele de timișorean cu Blaga în frunte este un fel de flegmă plasată direct între ochii mei frumoși. Celelalte partide nici nu merită menționate într-o asemenea discuție. Ei bine, în acest context, mai ales după rezultatele din București, am început să am o ușoară urmă de speranță cu USB, viitor USR.

Ca orice minune, a durat puțin, iar declarațiile domnului Nicușor Dan m-au convins rapid că raza de speranță e mai mult o hologramă. Inițial, mi-am dorit să particip la întâlnirea publică anunțată prin mass-media la care se presupunea că sunt invitați cei interesați în a auzi ce are de spus noua formațiune politică. Pentru a elimina și de aici orice neclaritate, am aflat de acest eveniment din presă și nu am discutat cu nicio persoană pe niciun subiect legat de această temă. Pur și simplu, mânat de o dublă curiozitate (cea de a-l auzi ”live” pe cel care a convins atâția bucureșteni să îi dea votul precum și cea de a vedea la prima mână dacă sunt șanse reale ca această inițiativă să devina una care să merite votul meu), am decis să particip.
Două lucruri s-au întâmplat care m-au făcut să nici nu particip și să uit de ideea de a acorda votul unui posibil viitor USR Timiș.

Primul a fost așa zisa întâlnire cu ”societatea civilă” din Timișoara. Personal, am obosit să văd mereu aceleași figuri puse în vitrina numită societate civilă a Timișoarei. Ca oameni, îi respect și nu am nimic de împărțit cu ei. Sunt chiar convins, că odată, demult, o mare parte dintre ei au și activat într-un mod compatibil cu ideea de societate civilă. Trist este că în ultimii zece ani cel puțin, nu numai că nu au mai făcut asta, dar mulți s-au vândut politicienilor.

Cineva, domnule Nicușor Dan, cu sau fără intenție, v-a indus grav în eroare când v-a pus în fața ”societății civile” din Timișoara. Cu durere în suflet vă spun, Timișoara nu prea mai are ”societate civilă” de foarte mulți ani. Cu tristețe vă spun, această aserțiune gravă se poate dovedi cu fapte, sau, mai exact, cu lipsa totală a lor. În concluzie, cineva care (chiar venit din București) nu reușește să înțeleagă acest trist adevăr al Timișoarei, nu mă poate reprezenta.

Al doilea a fost însuși discursul public al domnului Nicușor Dan (de la ceea ce probabil a fost o conferință de presă). Regula de ”recrutare” a membrilor ”buni” este una care îmi aduce aminte de multe lucruri neplăcute, printre care și ”meritocrația” domnului Nicolae Robu. Așa cum spuneam mai sus, sunt probabil un candidat perfect pentru electoratul USR. Realizat profesional, cu studii superioare, vârstă 25 – 45, dezgustat de partidele politice existente, activ și doritor de a-mi exercita dreptul la vot într-un mod care să servească intereselor orașului meu.

Dumneavoastră, domnule Nicușor Dan, ați venit la Timișoara ca să mă jigniți. Este singura concluzie pe care o pot trage din discursul domniei voastre. Ați avut grijă să mă avertizați, că, dacă am fost vreodată membrul activ al unui partid parlamentar, să nici nu mă gândesc la posibilitatea de a atinge standardul dumneavoastră ridicat de calitate. Și dacă, totuși, vă veți călca peste mândrie și mă veți accepta, va trebui să fac o penitență de 2 ani pentru spălarea păcatelor. V-a trecut vreodată totuși prin cap, stimate domn, că poate există în această țară și oameni care au fost activi în politică dar nu au băgat mâna în borcanul cu miere? V-ați gândit vreodată că pot exista oameni care, atât cât au făcut, au făcut politică urmând niște principii? Presupun că nu. Pentru domnia voastră, există numai alb și negru. Mi-e tare teamă însă că ceea ce veți vedea drept alb se va dovedi a fi de fapt un gri murdar. Mă întristează să constat că întreg eșafodajul logic al construcției dumneavoastră se bazează pe un principiu fundamental defectuos. Nu numai că va rezulta o construcție pe alocuri ciudată, dar, mai grav, mai devreme sau mai târziu vă veți și încălca acest principiu pompos.

În ceea ce mă privește, vă informez respectuos că v-ați atins obiectivul. ”Activistul politic în partid parlamentar pe o perioadă mai mare de 1-2 ani” Ciprian Jichici, nu va ”căpușa” partidul dumneavoastră corect, echidistant, principial și ”nou”. Nici măcar cu votul său.