Am în acest an ocazia unică de a fi în SUA (în Bellevue, statul Washington, lângă Seattle) chiar în săptămâna în care au loc alegerile prezidențiale. Este, înainte de toate, o lecție excelentă despre bunele și relele pe care le poate produce democrația modernă.

Asist cu mare interes la ultimele două zile înainte de alegeri. Primul aspect care merită subliniat este că datorită specificului sistemului electoral american, peste 36 de milioane de americani au votat deja. Acest lucru este extrem de important pentru că minimizează într-un fel efectul celui mai recent scandal legat de redeschiderea anchetei FBI referitoare la server-ele de email folosite de Hilary Clinton. Al doilea, probabil mult mai important, este ruptura uriașă, sistemică și structurală care există în societatea americană. Polarizarea cu tentă electorală a atins cote astronomice în aceste zile. Cele două tabere formate din candidați, susținători cu mare notorietate și blocuri media, duc un război pe viață și pe moarte. Acest adevărat război se poartă pe două planuri majore: media națională și comunitățile locale. Începând de vineri, marile blocuri media (CNN, NBC, și FOX) au emisiuni non-stop, 24 de ore din 24, proces ce va continua probabil până pe 9 sau 10 noiembrie când rezultatul final va fi clar. În același timp, structurile de campanie ale celor două partide sunt în plin proces de contactare finală a cel puțin 10 – 15 milioane de alegători fiecare.

Ceea ce este însă aproape șocant pentru mine este intensitatea percepției negative pe care o au ambii candidați. Păstrând proporțiile, starea în care se află națiunea americană îmi aduce aminte de momentul negru al proceselor electorale post-decembriste din România, momentul în care am avut de ales între Iliescu și Vadim. Este, într-un fel, dezamăgitor că tot ceea ce a produs marea democrație americană este o luptă între Clinton și Trump. O analiză mai profundă arată însă că nu prea existau șanse reale să producă altceva. Dezechilibrele structurale ale societății americane l-au produs pe Donald Trump, care, culmea, promite să le rezolve introducând altele, și mai profunde. Establishment-ul politic uzat și relativ compromis a produs-o pe Hilary Clinton. Privind retrospectiv, devine destul de clar că asistăm la un deznodământ aproape inevitabil al cursei electorale prezidențiale din 2016.

Paradoxal, importanța rezultatului final aproape pălește în comparație cu importanța modului în care societatea americană va evolua în următoarele luni și ani de zile. Este foarte clar în acest moment că rezultatul va fi unul extrem de strâns. O contribuție majoră la această situație strânsă o au facțiuni din FBI care au lansat informații legate de redeschiderea investigației legate de Hilary Clinton, fără însă a produce dovezi palpabile și clare în acest sens. Rezultatul acestui pas cu tentă de partizanat fără precedent al serviciilor americane este o migrare masivă a votanților albi educați spre Donald Trump, proces ce a echilibrat sensibil balanța în acest moment. Practic, lupta electorală se reduce în acest moment la așa numitele ”battleground states”: Carolina de Nord, Florida, Ohio, Virginia, New Hampshire, Pennsylvania, Michigan și Wisconsin. Remarcabil este că ultimele trei (Pennsylvania, Michigan și Wisconsin) nu au mai fost de zeci de an în această categorie, fiind fief-uri electorale democrate tradiționale.

Cursa pare a fi deschisă oricărui rezultat, cu un ușor și din ce în ce mai mic avantaj pentru Hilary Clinton. Dincolo de tensiunea crescândă în societatea americană, dincolo de lupta argumentelor și dincolo de marile probleme de percepție pe care le au ambii candidați, senzația pe care o am asistând live la tot ce se întâmplă este de scădere a calității procesului democratic. Pare din ce în ce mai mult genul de luptă care ajunge să se dea atunci când o mare putere sau imperiu ajunge să treacă de perioada de apogeu și intră pe panta descendentă a istoriei. Semințele decăderii par a fi început să rodească în solul fertil al inegalității crâncene, al favorizării sistemice a 1% sau chiar 0,1% din populație și al populismului feroce.

Personal, consider că răul mai mic este reprezentat de Hilary Clinton. Indiferent însă de rezultatul final al alegerilor din 8 noiembrie, următorii 1-2 ani de zile vor fi critici pentru evoluția societății americane. Și prin ricoșeu, pentru întregul mapamond, inclusiv România.