Mi-am început (oficial) cariera în IT în 1996, pe vremea când eram în anul II la facultate la Timișoara. N-a trecut mult timp și s-a născut Genisoft, compania pe care o conduc de 20 de ani (ce se împlinesc anul acesta). Așadar, sunt IT-ist și, în plus, plătesc salarii unor alți IT-iști. Asta ca să clarificăm din start cum stăm, să n-avem vorbe la proces, vorba unui clasic.

Unul dintre puținele domenii care funcționează bine în România este IT-ul. Avem salarii consistente, multinaționale serioase, chiar și companii locale ok. Contribuim serios la PIB. Ba chiar avem și unicorni. Între noi, chestia asta cu unicornii este pentru mine o mândrie națională.

Nu am nicio îndoială că decizia de a scuti IT-iștii de impozit a fost una dintre componentele importante ale acestui succes. Numai că, vedeți boierii dumneavoastră, ceva este puțin putred în Danemarca. Americanii au un postulat universal – ”there is no free lunch”. În grai neaoș românesc, toate se plătesc, nimic nu e pe gratis, nici măcar aerul pe care îl respirăm. Prețul succesului în cazul nostru este nedreptatea. Dacă ești cât de cât obiectiv, nu ai cum să nu vezi și să recunoști asta. A scuti o submulțime clar definită pe criteriu profesional de impozit, este nedrept. Pur și simplu. Desigur, atunci când scopul este important, poți atinge acel scop inclusiv cu o nedreptate. Cu singura condiție ca eliminarea nedreptății să nu se amâne sine die.

Cam ăsta e contextul în care vine Ludovic Orban și spune: bă băieți, mie mi se pare că a cam venit vremea să eliminăm nedreptatea. Nu (mai) sunt un fan Ludovic Orban de ceva timp așa că nu pot fi suspectat de vreun subiectivism. L-am criticat în lung și în lat și n-am nicio apăsare să o mai fac, de câte ori circumvoluțiunile mele îmi vor indica așa. Nici măcar faptul că ideea lui mă va arde la buzunar nu mă împiedică însă să recunosc totuși că omul are dreptate. Haideți frați IT-iști, să ne uităm într-o oglindă plană, din aia care nu deformează. Suntem pe picioarele noastre, suntem ok, trăim în general mult mai bine decât majoritatea românilor. Și merităm asta, pentru că ne punem serios creierele la contribuție. Tocmai de asta, nu avem căderea morală să persistăm în convingerea că acest privilegiu exclusiv ni se mai cuvine.

Vă invit respectuos să susțineți cauza păstrării privilegiului în fața medicului cu care mai devreme sau mai târziu vă veți întâlni, a pilotului de avion care răspunde de viața voastră când vă livrează la meeting-uri, a omului care vă ține biroul curat. Și lista poate continua.

Apropos, de ce cred că ideea lui Ludovic Orban mă va arde pe mine la buzunar? Pentru că nu îmi imaginez că angajații vor suporta efectele. În marea majoritate a cazurilor, cu siguranță o vor face angajatorii. Într-o industrie în care o marjă de profitabilitate de 25% este undeva la limita de jos a acceptabilului, există cu siguranță resurse pentru a face asta. Și chiar dacă nu ...

Fără supărare, asta cu migrarea masivă a specialiștilor în alte țări cu impozit zero este fie prostie, fie vrajă de business. Vreau și eu să văd primul IT-ist care (în cazul improbabil) în care va câștiga 1530 în loc de 1700 de euro se va lua cu cățel cu purcel să plece în Ucraina, Belarus, sau Polonia. Sau, mai bine, să văd IT-istul cu state vechi de plată (probabil Team Lead sau mai mult, cu casă, cu familie, cu copii – pentru că ăsta e profilul) cum își mută căsuța ca melcul supărat. Omorâți-mă cu pietre, dar nu am atâta imaginație.

La sfârșit, ca să fiu totuși eu, nu mă pot abține să nu îl înțep totuși puțin pe Orban. Și prin ricoșeu, pe toți cei care au condus destinele acestei țări de când avem minunata scutire de impozit. Măi tată, ai 100% dreptate la faza cu impozitul. Dar îți lipsește totuși viziunea de ansamblu. Că dacă o aveai ziceai așa: gata cu traiul pe vătrai, dar, pentru că suntem un partid responsabil, vom demara simultan cu eliminarea scutirii un amplu program național prin care în 5 ani de zile țintim să dublăm numărul de absolvenți de IT. Și pentru că ne pasă de capitalul românesc din IT, vom elimina mizeria ordinară a ajutoarelor de stat care se dau doar companiilor mari si fie nu le mai dăm de loc, fie le dăm egal tuturor, pe cap de vită furajată.

Cum ar fi frate să trăim într-o Românie în care definiția unității de măsură să nu mai fie jumătatea de unitate de măsură? Vise, frate...