Drama reală a României este că nu a avut și nu are nici măcar un singur politician care ajuns la vârf (de exemplu ca Președinte al României) să aibă puterea, luciditatea și viziunea de a opri pendulul în poziția neutră, spuneam într-un articol anterior. O nefericită confirmare a acestei concluzii a venit chiar azi, în urma prestației discutabile a Președintelui României în plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

La nivel de principiu, luând în calcul anvergura funcției prezidențiale, mă aștept de la Președintele României, oricare ar fi el, să dea semnale corecte, clare, curate și, mai presus de orice, neinterpretabile. Klaus Iohannis a ratat azi o excelentă ocazie de fi prezidențial cu adevărat, alegând să folosească tribuna CSM pentru răfuielile sale politice. Acesta nu ar fi neapărat cel mai rău lucru, fiind oarecum de înțeles că un politician are aproape inevitabil asemenea apucături (citez aici chiar din domnia sa). Mult mai rea este atitudinea profund nocivă și părtinitoare legată de structurile de forță ale statului român. Am spus-o în repetate rânduri, atitudinea Președintelui României care la dușmanii săi politici vede numai aspecte negative iar la cei care (aparent și temporar, va înțelege la un moment dat asta pe pielea domniei sale) îl slujesc vede numai aspecte pozitive, este teribil de dăunătoare democrației din România.

Este evident pentru toată lumea că la nivelul clasei politice, exemplele negative sunt la tot pasul. PSD, ALDE, PNL, USR, PMP și UDMR au fiecare dintre ele uscăturile de notorietate. Să vii însă și să spui că în partea cealaltă, totul este curat ca lacrima și că se lucrează foarte bine, nu este în regulă. Spațiul public încă mai vuiește de decapări, portocale, bufnițe, vii, și câte altele. Asta ca să nu mai vorbesc de achitările care par că nu se mai termină, de câmpul tactic, de decizii judecătorești venite în plic, și lista poate continua. Chiar vorbiți serios domnule Președinte al României? Sunteți conștient de faptul că azi ați dovedit a nu știu câta oară că sunteți orice, numai un factor de echilibru nu?

Dacă sprijinul domniei voastre pentru justiție se materializează prin monopolizarea unui discurs de o asemenea importanță cu răfuielile dumneavoastră politice, atunci avem o problemă gravă. Ce ne facem cu oamenii aceia din stradă care strigă zi după zi pentru independența justiției? Le trântim intre ochi o mostră de politizare, așa, ca la carte? Sau cum? Ah, și ca o modestă și insignifiantă recomandare din partea unui nimeni ca mine: nu mai vorbiți în public de atacarea legilor justiției la Curtea Constituțională de către opoziție. Dacă ați fi citit sesizarea PNL-ului, de exemplu, v-ați fi dat seama că respectivul document (în mod accidental probabil) este mai degrabă o pledoarie pentru aceste legi decât împotriva lor, nereușind să identifice nici măcar o singură cauză intrinsecă serioasă de neconstituționalitate.

Un alt aspect care m-a deranjat serios la discurs este abundența de fracturi logice. Cea mai spectaculoasă este cea legată de caracterul obscur al dezbaterilor. Adică, în 2005 când cuplul Băsescu-Macovei a trecut o grămadă de porcării prin asumare, a fost ok. ”Trebuia făcut ceva atunci, că nu se mai putea” ca să citez din limba de lemn a celor care încearcă să justifice momentul. Acum, când avem ditamai dezbaterea, scandalul, fanfaronada de prost gust as USR-ului, proteste, discuții, analize, nu e bine, e un proces obscur. Când vin amendamente din toate părțile, de la CSM, AMR și UNJR până la PNL și chiar USR, e netransparent. Adică, înțeleg eu, dacă rezultatul nu e pe placul unora, e netransparent procesul. Să bage bine la cap cancelariile occidentale, NETRANSPARENT, da?

Continuați să mă dezamăgiți domnule Președinte, și reușiți să o faceți din ce în ce mai serios. Am făcut parte dintre cei care au pus umărul serios la campania dumneavoastră în 2014, și asta pentru că am crezut în mitul Iohannis. Vă amintiți cred prea bine de acele zile din 3 până în 14 noiembrie, când, după rezultatul cam dur din primul tur, marea masă a activului de partid PNL a cam rupt rândurile. Am rămas în fiecare sediu județean de campanie o mână de nebuni care mai credeau într-o minune. Cu minunea am și rămas. În brațe, așa cum stă bine unor naivi.

România este în această perioadă pur și simplu sfârtecată de o luptă colosală pentru putere între structurile de forță (care azi o controlează) și politicieni (care vor să preia ei controlul). Dumneavoastră sunteți, desigur, cel mai politic dintre politicieni pentru că aveți în spate și cel mai consistent număr de voturi. Ce mi se pare mie că uitați cu desăvârșire este că există români, destul de mulți, chiar o majoritate îndrăznesc să spun, care văd și probleme, și aspecte negative, și neîmpliniri în justiție. Profesorul Andrei Marga remarca într-o analiză excelentă că trebuie să luptăm simultan atât pentru statul de drept cât și pentru drepturi.

Dumneavoastră, în mod voit și părtinitor, renunțați la echilibru și la statutul de arbitru. Judecați, în mod cu totul de neînțeles pentru mine, cu dublă măsură și incorect. Sunteți al patrulea președinte al României care ratează ocazia de fi cu adevărat mare. La dumneavoastră, este cu atât mai dezamăgitor cu cât ocazia coincide cu un punct de cotitură în istoria post-decembristă a României.

Domnule Președinte al României, azi ați mai pierdut o fărâmă dintr-un vot. Știu, nu contează, mai ales că e votul unuia care nu s-a înregimentat necondiționat sub sloganul lemnos ”independența justiției”. Mi-e teamă totuși să nu se adune prea multe fărâme din acestea până la anul și minunea să nu se mai repete.