Dragă politicianule român,

Înainte de orice, trebuie să îți spun că formula de adresare de mai sus este strict formală și, recunosc, ușor ironică. Nu-mi ești nici drag, nici apropiat, din contră. Sper că ai reușit anul acesta să îți faci suficient timp să urmărești cu mare atenție două voturi istorice, cel pentru Brexit și cel pentru ”The Donald”. Sper asta pentru binele tău, în primul rând.

Nu rezultatul califică cele două voturi ca fiind istorice, asta e clar. Primul a dus la o decizie stupidă, bazată pe minciuni populiste care, dacă nu ar fi pur și simplu tembele, ar fi haioase. Al doilea a dus la propulsarea în cea mai puternică funcție politică din lume a unui misogin frustrat, un mincinos patologic și un narcisist cronic. Ce este istoric în aceste voturi este că, de fapt, au fost expresia unei revolte surde și a unor frustrări împinse la extrem. Realitatea este, dragă politicianule, că sunt mulți oameni în țări mult mai avansate decât a noastră care au ajuns la limita răbdării și a suportabilității. Imaginează-ți dacă poți cum se traduce această situație în România noastră mioritică.

Te-am urmărit timp de 26 de ani cum ți-ai făcut toate mendrele și ți-ai bătut joc de asemenea oameni cu nepăsare. Ai furat ca un nesimțit (de multe ori chiar ca un prost pentru că nici nu te-ai obosit să păstrezi aparențele) și ai băgat mâna până la umăr în banii mei, ai familiei mele, ai vecinilor mei, ai concitadinilor și conaționalilor mei. Ți-ai angajat jumate de familie plus amantele pe poziții privilegiate și bănoase. Ai promovat tot felul de nulități frustrate pe poziții importante. Ai crezut (și crezi în continuare) că ești un fel de far călăuzitor, un depozitar unic al tuturor adevărurilor din lume. Ai fost (și ești în continuare) un arogant, un infatuat și, cel mai grav, un nepăsător. Ai mințit ca un nerușinat ca să fii ales pentru ca apoi să ne servești senin placa aia cu ”oh, nu sunt bani pentru toate proiectele”.

N-ai fost în stare timp de 26 de ani să faci niște autostrăzi decente care să lege zonele istorice ale României de capitală și de lumea civilizată. Uneori din prostie, alteori din interese meschine mărunte, ai lăsat să moară industria din România. Ți-am spus de mii, chiar zeci de mii de ori că mi se ridică tensiunea la 200 când trec pe lângă Sebeș și văd cum pădurile seculare ale țării mele zac ciopârțite doar pentru a fi exportate pe doi bani pentru ca alții să facă munți de bani din ele. Nu-ți pasă. M-ai văzut de alte mii de ori cum ajung la spital cu probleme banale în lumea modernă și ies cu picioarele înainte sau, în cel mai bun caz, cu alte zece probleme suplimentare. Nici de asta nu-ți pasă. Știi foarte bine că sunt zile la rând în care rahatul tău de card de sănătate nu funcționează și eu, împreună cu medicul meu, stăm și ne uităm unul la altul și înjurăm printre dinți. Și asta numai pentru că tu și ai tăi aveați niște datorii către unii care au devenit furnizori unici de servicii IT pentru statul român. Servicii de cea mai proastă calitate, după cum vezi.

Ai fost un mare ipocrit atunci când, speriat de moarte de spectrul #Colectiv, ai ieșit în fața poporului și te-ai jurat că ai înțeles mesajul, că te vei schimba și odată cu schimbarea ta vei schimba și societatea românească. Ai mințit ca un nesimțit, așa cum faci întotdeauna. Singurul lucru pe care îl ai în minte este cum să ajungi pe funcție că să vă fie bine ție și alor tăi. Nu dai doi bani pe problemele oamenilor simpli, nu te interesează cum și din ce trăiesc, nu-ți pasă dacă pot oferi o pâine, o educație sau un medic copiilor lor. Trăiești într-o lume paralelă a funcțiilor, ședințelor de partid și ”business-urilor” lucrative. Habar n-ai cât e biletul la metrou, cum e să stai ore în șir în trafic sau cum e să nu ai perspective. Copii tăi studiază în străinătate pentru că aici sistemul nu e suficient de bun pentru ei. Tu te tratezi în străinătate pentru că nu poți risca să te alegi cu infecții intraspitalicești.

Dragul meu politician român, dacă ai măcar puțină minte vei realiza că ceasul global ticăie imprevizibil. Ești literalmente în cel de al 12-lea ceas. Cu respectul și deferența de care trebuie să dea dovadă un simplu cetățean când se adresează unui politician (sesizezi ironia, sper), te rog să ai mare grijă când te pui să faci programele tale de guvernare și când definitivezi vrăjile cărora îți place să le spui pompos promisiuni electorale. După cum vezi, este foarte posibil ca cei pe ale căror vieți, planuri și așteptări micționezi cu nepăsare să decidă că a venit vremea să-ți trimită un mesaj. Și crede-mă, e la fel de posibil să nu le pese prea mult sub ce formă va fi împachetat acel mesaj. Poate fi un bufon cu păr portocaliu sau poate fi ceva urât mirositor împachetat în șervețel.

Așa că, să nu fii prea mirat când îți vine rândul să fii aruncat la groapa de gunoi a politicii. Ești bun și uns cu toate alifiile, știu asta. E posibil să ne mai prostești și anul ăsta, poate și la anul. Dar mai devreme sau mai târziu, îți vine rândul, fii sigur de asta. Dacă nu mă crezi, fă-ți timp să le dai un telefon scurt lui David Cameron, Barack Obama sau Hilary Clinton. Vei fi uimit de ce-ți vor spune.