Reacția clasei politice din România la flegma spectaculoasă dată de Austria pe tema Schengen se dovedește a fi exact atât de mizerabilă pe cât mă așteptam. Poate doar urletul isteric al nulității de la Cotroceni în direcția protejării (!) Austriei să mă fi surprins oarecum. Nu-l credeam pe individ într-atât de mizerabil. Asta însă nu face decât să demonstreze că eu, marele IT-ist al lui pește prăjit, sunt prost cu spume când vine vorba de politică și vot.

Pe securistul Băsescu l-am votat la primul mandat și ce-a ieșit știm cu toții. Clica lui a sifonat tot ce a prins din bani publici iar serviciile s-au infiltrat în tot ce se putea, de la justiție la buticul din colț. Pe marele neamț al națiunii la fel, l-am votat la primul mandat. Aici am și mai puține circumstanțe atenuante pentru că la momentul respectiv erau deja clare atât furturile imobiliare nerușinate cât și atitudinea infect de ironică sintetizată de celebrul ”ghinion”. Dacă ne referim strict la aspectul economic, realitatea cruntă este că în cele patru mandate ale acestor doi mizerabili s-a desăvârșit transformarea României în sluga supusă și îngenuncheată politic și economic a așa zisei Europe civilizate și democrate. Ca să fim corecți, procesul a fost început în trombă de alt tandem mizerabil, Iliescu-Năstase. Băsescu și mai ales Iohannis au avut ”grijă” ca el să fie definitivat. În cazul acestuia din urmă, cu un mare focus pe Austria.

Teza cu ”nu președintele e de vină, că nu conduce el guvernul” nu ține, că știm prea bine cine a condus cu adevărat țara în toți acești ani. În consecință, e destul de corect să concluzionăm că putreziciunea politică națională și internațională a României și, implicit, statutul ei de slugă economică, se pot atribui direct acestor doi mizerabili. Și de acolo pornind, șirurilor interminabile de mizerabili pe care i-au girat, tolerat și chiar promovat. În lumina celor mai recente evenimente, îmi pun întrebarea cât de prost am putut fi să votez cu ăștia doi?

Răspunsul, din păcate, nu este prea simplu. Dintre alternativele avute (Năstase, Geoană, Ponta, Dăncilă) singura cât de cât acceptabilă a fost Geoană. În rest, ”no go” pe linie, cum bine ar spune partenerul strategic de război și democrație simulată. Realitatea crâncenă este că sistemul politic românesc este putred până în măduva oaselor, adică de la președinții de partide până la cel mai recent membru de la tineret (care ori învață din mers cum stă treaba ori zboară rapid). Un asemenea sistem nu poate oferi alternative viabile ci doar compromisuri care mai devreme sau mai târziu îți explodează în față ca o latrină scăpată de Dorel de la etajul zece. Mai nou, ce mai tentantă variantă a devenit să stai naibii acasă. Dar nici asta nu e realistă că te poți trezi cu putreziciunea poleită cu aur. Iar asta ar fi chiar sfârșitul drumului.

Oricât ni s-a mărit ficatul după flegma Austriei, realitatea nasoală este că nu se va întâmpla nimic pe termen scurt. Vine porcul, caltaboșul, șoricul, trifermentul, țuica, vinul și toate cele și până în ianuarie ne trece. Este de domeniul evidenței că actualii conducători politici nu au nici cea mai mică intenție să schimbe ceva din statutul de slugă. Și că România va continua să fie preșul oricui va binevoi să dorească a se șterge în el pentru un preț modic.

Pentru mine, singura întrebare validă este ce naiba pot face de acum încolo să nu mai ajung să fac alegeri politice de rahat pe care apoi să le regret amarnic. Că dacă în actuala clasă politică nu se schimbă ceva fundamental, opțiunile vor fi la fel de imposibile și de mizerabile ca și până acum. Nu am un răspuns clar așa că mai reflectez serios la răspunsurile posibile. Nu mi le serviți însă pe alea cu ”stai acasă” sau ”pleacă din țară” sau USR sau Plus că știm bine că n-au cum să funcționeze.