5 iunie 2016 marchează prima zi din viața mea în care nu am ce face cu dreptul meu fundamental și constituțional la vot. De mers la vot, voi merge pentru că respect și cred în continuare în principiile de bază ale unui sistem democratic. Prin anularea buletinelor de vot care mi se cuvin de drept îmi voi exprima dezacordul față de ceea ce este în momentul de față clasa politică locală.

În urmă cu mai bine de două luni de zile am lansat în spațiul public întrebarea ”A venit vremea independenților?”. Am fost uimit de numărul mare de răspunsuri pozitive și mesaje de susținere pe care le-am primit. Tuturor celor care m-au contactat le mulțumesc pentru încurajări și le cer în același timp iertare că, poate, le-am înșelat într-un fel așteptările și speranțele luând decizia de a nu candida.

Am ajuns însă la concluzia că, din nefericire, va fi imposibil de schimbat ceva pe planul politicii locale în următorii patru ani urmând calea unei candidaturi. O posibilă prezență (chiar independentă) într-un consiliu local dominat de un PNL cu liderul și primarul pe care îl are nu ar fi făcut decât să mă transforme într-o voce izolată a cărei legitimitate și greutate ar fi fost diminuate de însăși calitatea de consilier local. Am luat astfel decizia de a aștepta încheierea campaniei electorale și a alegerilor locale pentru a-mi continua implicarea în viața publică a Timișoarei dintr-o postură 100% apolitică. Clasa noastră politică este atât de viciată, slabă, și incompetentă încât salvarea sistemului politic românesc nu mai poate veni decât din exterior. Prin renașterea societății civile, prin voci critice credibile care să sancționeze toate porcăriile și tâmpeniile ce vor veni asupra noastră în anii următori.

De ce tristețe? Pentru că soarta PNL, partidul în care am crezut și în care am activat atâția ani, pare pecetluită. Dezastrul ce urmează pentru PNL în București, leadership-ul extrem de slab din ultimii ani precum și lipsa de opțiuni și oameni de valoare vor arunca foarte curând acest partid în vrie. Deși m-am despărțit de PNL cu un gust foarte amar, nu pot spune că sunt prea bucuros să văd că previziunile mele se adeveresc. Din contră, simt multă tristețe și amărăciune.

De ce speranță? Pentru că văd că există totuși oameni care nu se resemnează. Oameni tineri, oameni neatinși de mizeria politicii post-decembriste, oameni care au realizat ceva în viață. Oameni care, în ciuda dezamăgirilor și frustrărilor pe care le simt, au în continuare ceva de spus. Cel mai la îndemână exemplu este mesajul lui Tudor Chirilă, un adevărat semnal de alarmă și trezire pentru generația tânără a României.

5 iunie 2016 este ziua tristă în care îmi anulez votul pentru prima oară în viață.

5 iunie 2016 este ziua care marchează începutul unui nou mod de implicare în viața orașului meu, un început alimentat de raza de speranță pe care o am pentru o Timișoară și o Românie normale.

P.S.
5 iunie 2016 este și ziua în care, în contextul dezastrului de la București, dl. Nicolae Robu, actualul și viitorul primar al Timișoarei devine unul din cei mai importanți și influenți lideri ai PNL la nivel național. Vremurile vor fi cu siguranță interesante.